Copil vindecat prin puterea credinței. Mărturia familiei Belean

0
266

Mă numesc Belean Daniel, sunt din Bi­se­rica Pen­ti­cos­tală „Golgota” din Cornești, județul Mureș și vreau să depun mărturie cum a lucrat Dumnezeu în familia noastră, în urmă cu 13 ani, în 2010, când s‑a născut al doilea copil în familia noastră, un băiat.

Cu două săptămâni înainte să se nască, medicul care urma să supravegheze nașterea i‑a spus soției că copilul are o problemă me­di­cală – hidrocefalie conge­ni­tală –, dar nu poate pune un diag­nostic exact decât după ce se va naște copilul.

În momentul în care s‑a născut copilul, s‑a confirmat boala și medicul ne‑a spus că e o prob­lemă gravă. Am mers acasă și am căutat detalii pe internet, fiindcă doctorul nu voia să ne dea prea multe detalii (eram prieteni de familie și avea niște rețineri). În fiecare săptămână capul copilului creștea cu câte un centimetru.

Când am văzut cum se manifestă boala, am căutat o soluție. Am stat de vorbă cu me­dicul și acesta ne‑a spus că singura opțiune este ca bebelușul să fie operat pe creier, fiindcă unele artere erau înfundate și nu permiteau sângelui să circule normal.

Medicii urmau să introducă niște tuburi din creier până în organism ca să poată fi recirculat li­chidul. Boala a în­ceput să evolueze foarte rapid, astfel că în decurs de șase săptămâni capul copilului devenise foarte mare. Toate venele de pe frunte se vedeau cu ochiul liber și în orice moment putea să cedeze una dintre ele, fapt care ar fi dus la un handicap lo­co­motor sau chiar la deces.

Fiind dintr‑o familie de pen­ti­cos­tali, auzisem de vindecările miraculoase în urma rugăciunii și a postului, dar nu Îl cunoșteam per­sonal pe Dumnezeu într‑un mod ca acesta. Însă Dumnezeu știe să folosească astfel de evenimente dureroase pentru a ne îndrepta inima spre El. Astfel, Domnul mi‑a pus pe inimă să postesc și să mă rog timp de trei zile. Mi‑am zis: „Doamne, vreau să văd o minune și în viața mea de familie, pentru că am auzit în biserică, am auzit și la părinții mei, dar n‑am văzut nicio minune eu, cu ochii mei!”

În momentul în care mergeam în camera copilului nu puteam să nu plâng, când îl vedeam cum suferea. Cu timpul se ajunsese la un țipăt strident, ascuțit. Pentru noi ca părinți era atât de dureros să privim și să auzim durerea sa! Știam că în orice clipă putea să se declanșeze o tragedie.

În acele momente, am petrecut mai mult timp înaintea Domnului, meditând la Cuvântul lui Dumnezeu. Astfel, credința mea a fost întărită și la un moment dat am zis: „Doamne, știu că Tu poți să faci lucrul acesta, Tu poți să faci o minune și în casa noastră!”

Aveam credință, dar aveam și îndoieli în același timp. Nefiind slujitor ordinat, vrăjmașul venea la mintea mea și zicea: „Tu nu ai dreptul să iei copilul în brațe și să te rogi pentru el!” Dar, în același timp, Dumnezeu îmi amintea: „Tu ai dreptul să faci această lucrare, pentru că tu ești preot în casa ta!” În cea de‑a treia zi, când se sfârșea jertfa de seară, am luat copilul în brațe și m‑am rugat pentru el. Am simțit că Dumnezeu l‑a vindecat pe loc. După ce am făcut rugăciunea, capul a început să scadă în dimensiuni, iar în ziua următoare nu mai era absolut nimic din urmările bolii.

Pentru confirmare, am mers la examenul medical la medicii specialiști din Târgu Mureș. Știind despre starea în care fusese copilul, analizând și boala menționată pe fișa de trimitere, i‑au făcut un examen tomograf. După o jumătate de oră de examinare a capului la tomograf, doctorul a spus:

„Copilul acesta nu are absolut nimic, este pe deplin sănătos!”

Mulțumesc lui Dumnezeu pentru minunea pe care a făcut‑o. Băiatul este acum în clasa a șap­tea, are 15 ani și este un tânră pe deplin sănătos datorită harului și bunătății lui Dumnezeu.
Minunile Domnului au continuat în familia noastră și mai târziu și despre o altă intervenție miraculoasă a lui Dumnezeu în viața familiei noastre voi relata într-un număr viitor.

Leave a reply

Ține-mă minte