Revoluția bunului simț

Revenirea președintelui Donald Trump la Casa Albă constituie una dintre cele mai surprinzătoare răsturnări de regim din istoria unei țări democratice. După evenimentele petrecute cu patru ani în urmă în clădirea Congresului SUA, părea că orice șansă de a mai câștiga teren era definitiv pierdută. După condamnarea în justiție, revenirea era cu atât mai neverosimilă. Și totuși, la cârma Statelor Unite ale Americii este din nou Donald Trump, după o victorie fără precedent.

Victoria lui Donald și a republicanilor va avea reverberații profunde pe toate continentele și în toate mediile sociale, inclusiv în plan religios. Va face istorie afirmația sa că urmează „revoluția bunului simț” pentru că ultimele decenii au fost marcate de conflictul dintre sacru și secular. Încercarea de a limita libertatea de expresie a creștinilor față de gravele derapaje morale promovate de curentele liberale a fost extrem de abil coordonată și amplu finanțată. Ironia este că prin îngrădirea libertății religioase, însăși democrația și dreptul la exprimare erau subminate, deși aceștia se erijau în luptători pentru idealurile seculare și drepturile individului. Ca într-o nuvelă de-a lui Caragiale, ei doreau democrație – dar numai când le servea intereselor lor, libertate – dar numai pentru cei care promovau dezmățul, libertate de expresie – dar numai pentru cei care lăudau păcatele lor, drepturi pentru minorități – valabile doar în cazul unor minorități inventate de ei. Societatea imaginată de ei, inspirată din tezele marxiste, nu putea exista concomitent cu valorile creștine și cu oamenii atașați de credința în Dumnezeu pentru că lumina nu poate coexista cu întunericul. Așa după cum spunea Isus în dialog cu un învățat al vremii Sale: „Lumina a venit în lume, dar oamenii au iubit mai mult întunericul decât lumina, pentru că faptele lor erau rele.” (Ioan 3:19)

Mai înainte să se instaleze la Casa Albă, după ce a depus jurământul, Donald Trump a semnat pe o măsuță instalată pe peluza unui stadion, în uralele mulțimii de simpatizanți, o serie de legi prin care dărâma eșafodajul ridicat în ultimele decenii de către forțele de stânga. Se prăbușea un castel impresionant, dar făcut din cărți de joc. A urmat o avalanșă de ordine executive care au anulat aproape toate aberațiile promovate de exponenții corectitudinii politice și ai ideologiei de gen. Desigur, schimbarea aceasta a fost posibilă datorită puterii extraordinare pe care o deține președintele SUA în general, mai ales în contextul actual, când republicanii controlează ambele camere, au sprijin solid la Curtea Constituțională și au cel mai mare număr de guvernatori.

Pentru creștinii care își fundamentează crezul pe Sfânta Scriptură, această revenire la normalitate este salutară. Să nu uităm că în SUA au fost încarcerați credincioși pentru că au protestat pașnic în fața unei clinici care efectua avorturi, alții și-au pierdut locul de muncă pentru că nu au vrut să predea aberațiile stângiste și aproape toți au trebuit să se împace la gândul că statul accepta existența a 70 de genuri, permitea unor bărbați să participe la competițiile sportive feminine, iar educația milita în mod fățiș împotriva principiilor biblice.

Așadar, revoluția bunului simț a început. Washingtonul a transmis un semnal clar și asumat de noua administrație.  La ce ne putem aștepta în continuare?  Care trebuie să fie abordarea creștinilor în aceste vremuri?

În timp ce salutăm măsurile luate pentru „normalitate” și „bun simț” și ne rugăm ca aceste schimbări să fie profunde și durabile, trebuie să fim atenți la modul în care ne raportăm la clasa politică și la instrumentele politicii. Biserica are o chemare distinctă de cea politică și trebuie să rămână o voce profetică distinctă prin misiunea ei spirituală în lume. Vom reuși aceasta dacă vom respecta cel puțin trei principii biblice importante:

Să ne păstrăm discernământul nealterat

E minunat că există politicieni care au curajul să spună adevărul și să își asume riscuri uriașe, chiar și atunci când au loc atentate la viața lor. Dar să nu uităm niciodată că ei sunt… oameni. Ei au calități, dar și defecte; iau unele decizii foarte bune, dar și altele eronate; lucrează uneori cu inimă bună, alteori urmărindu-și propriile interese. Cunoscând că oamenii sunt „doar țărână”, trebuie să apreciem tot ceea ce este în conformitate cu adevărul și să rămânem capabili de a condamna derapajele sau păcatele conducătorilor. Numai în dictatură liderii trebuiau apreciați în orice împrejurare. Într-o societate normală, chiar și în cazul unui candidat pe care l-am votat, trebuie să avem discernământul de a semnala ceea ce nu este potrivit cu adevărul.

A circulat recent o imagine dintr-o revistă creștină din anul 1939 care îl lăuda pe Adolf Hitler pentru abstinența de la alcool și cafea, trăgând astfel concluzia că este un om ales de Dumnezeu. Deși moderația sa era de apreciat, o analiză cu mai mult discernământ nu putea să nu remarce gravele derapaje ideologice ale celui care avea să devină unul dintre cei mai teribili dictatori ai istoriei. Creștinii au datoria de a cântări totul cu o dreaptă măsură, fără a ignora erorile preferaților lor sau calitățile celor care nu le sunt pe plac.

Să nu ne punem încrederea în oameni și în promisiunile lor

Mă bucură să știu că pe lângă unii lideri politici, inclusiv pe lângă Trump, sunt oameni evlavioși și care împărtășesc valorile iudeo-creștine. Mi-aș fi dorit ca și în cercul de apropiați ai președintelui României să fie oameni născuți din nou și dedicați adevărului.

Însă este necesar să înțelegem că toți președinții sunt supuși unui lobby constant din partea multor oameni, unii dintre ei cu opinii diametral opuse, ceea ce face ca deciziile liderilor să poată fi șocante chiar și pentru cei mai fideli susținători. Pe scurt, vom fi dezamăgiți de oameni dacă ne punem încrederea în ei. Calculele politice sunt influențate de detalii de multe ori necunoscute de publicul larg și de cercuri obscure din anticamera puterii. Ne bucurăm că Trump a împlinit așteptările creștinilor conservatori din SUA în ceea ce privește platforma pro-viață, însă trebuie să fim pregătiți pentru situația în care vor exista și decizii care ne vor contraria în alte domenii. Un președinte bun într-un anumit domeniu poate dezamăgi crunt în alte domenii.

Să nu lăsăm activismul politic să slăbească misiunea noastră spirituală

Slavă Domnului pentru creștinii care au o voce și o vocație în sfera politică. Slavă Domnului și pentru liderii care au curaj să spună adevărul și să ia decizii corecte. Însă Biserica trebuie să fie fidelă, mai presus de toate, vocației ei spirituale.

Mai întâi, bisericii îi revine misiunea de a lupta cu armele spirituale împotriva păcatului și minciunii. Rugăciunile noastre pot face o diferență în această privință! În jurul liderilor politici mișună nenumărați oameni mânați de interesele lor. Noi putem trimite rugăciunile noastre spre cel care îi poate influența pe conducători.

Apoi, biserica trebuie să îi învețe pe credincioși principiile care stau la baza opțiunilor noastre pro-viață. Nu este de ajuns să identificăm păcatul, ci să îi ajutăm pe credincioși să înțeleagă și să explice de ce un anume comportament este inacceptabil în ochii lui Dumnezeu. Copiii noștri merg la universități care sunt îmbibate de o ideologie stricată, dar de multe ori nu sunt pregătiți pentru a face față acestei presiuni. Ar fi necesară o educație specială în cadrul bisericilor pentru echiparea tuturor tinerilor ca să răspundă argumentat și cu curaj învățăturilor imorale din societate. Biserica are mult teren de recuperat față de educația seculară, iar pentru aceasta trebuie să ne rugăm ca Dumnezeu să ridice apologeți și educatori competenți.