Gestionarea îndoielilor cu privire la adevărul creștinismului

Îndoiala este un subiect dificil și sensibil, dar esențial de discutat, deoarece fiecare persoană, la un moment dat, se confruntă cu ea. În fapt, îndoiala nu este o anormalitate în viața unui creștin. Exemplele bibl ice, precum cel al lui Ioan Botezătorul, ne arată că prezența îndoiel i i n u înseamnă că o persoană este necredincioasă, ci doar se află într un anumit punct al călătoriei spirituale.

Îndoiala nu este sinonimă cu necredința sau scepticismul. Necredința înseamnă refuzul de a avea încredere în ceva sau cineva, pe când îndoiala presupune existența unei încrederi, dar cu anumite rezerve. De exemplu, cineva poate să se îndoiască de stabilitatea unei stânci, dar totuși să aleagă să stea pe ea. Gestionată corect, îndoiala poate avea un efect benefic asupra credinței, pentru că duce la întărirea credinței în final. Totuși, îndoiala nu trebuie încurajată în mod deliberat, deoarece poate fi un tobogan care într-un final duce la necredință.

Pentru că subiectul despre îndoială este unul vast, în articolul de față o să mă rezum la a prezenta câteva principii prin care putem face față îndoielii sau câteva aspecte de care ar trebui să ținem cont atunci când ne luptăm cu îndoieli.

1. Îndoiește-te de îndoielile tale.

Uneori îndoiala poate fi nefondată, iar răbdarea și introspecția ne ajută să o depășim. Este important să analizăm sursa îndoielii pentru a înțelege dacă aceasta are un fundament real sau nu.

2. Concretizează îndoielile:

Îndoielile nu ar trebui să fie ignorate sau lăsate să se acumuleze în subconștient. Trebuie să clarificăm despre
ce ne îndoim mai exact (de exemplu, despre înviere sau despre problema răului) și să căutăm răspunsuri. Gary Habermas sugerează trei categorii de îndoieli:

a. Îndoieli factuale. Acestea se referă la chestiuni obiective, cum ar fi istoricitatea lui Hristos, și pot fi soluționate prin cercetare și documentare.

b. Îndoieli emoționale. Acestea apar atunci când oamenii nu pot accepta, din punct de vedere emoțional, anumite aspecte ale credinței, cum ar fi problema suferinței. În acest caz, este esențial să ne exprimăm emoțiile prin rugăciune pentru ca mințile și inimile noastre să fie protejate, așa cum ne învață Filipeni 4:6-7.

c. Îndoieli volitive. Aceste îndoieli țin de voință și alegere. Ele reflectă adesea o credință imatură sau lipsa unei decizii ferme de a ne pune încrederea în Hristos. Gestionarea acestora presupune maturizare spirituală și un angajament conștient de a ne încrede în Dumnezeu, chiar și atunci când nu simțim acest lucru.

3. Comuniunea cu cei răscumpărați.

O altă modalitate de a înfrunta îndoiala este să rămânem activi în cadrul comunității credincioșilor. Diavolul încearcă să ne izoleze, să ne facă să ne simțim singuri în lupta noastră, dar chemarea lui Dumnezeu este să rămânem în comuniune cu ceilalți. Apostolul Pavel scrie în Col. 2:2-4 că unitatea în dragoste ne ajută să evităm propria amăgire de argumente false. Biserica este spațiul spiritual prin care suntem păziți de tot felul de argumente care inițial nouă ne sună bine (însă în comunitate discernământul este amplificat prin oameni care ne oferă învățătură). Biserica nu este doar locul în care suntem încurajați, primim răspunsuri, suntem ajutați să creștem spiritual, ci și locul unde, împreună cu alții, stăm în rugăciune înaintea lui Dumnezeu și Îi cerem ca El să i se descopere celui care are parte de îndoieli, pentru că în final, îndoiala nu poate fi biruită decât având parte de descoperirea oferită de Hristosul înviat.

4. Combaterea păcatului.

Păcatul prezent în viața noastră ne poate afecta capacitatea de a discerne spiritual și poate duce la întărirea îndoielilor. Conform 1 Tim. 1:18-19, trăirea continuă în păcat poate încețoșa conștiința. Unul dintre motivele pentru care unii ajung la îndoială și apoi ajung ca îndoiala să îi acapareze și chiar să îi facă să „naufragieze” de la credință este că au permis păcatului să lucreze în viața lor și au luptat tot mai puțin cu păcatul. De aceea, este crucial să ne păstrăm conștiința curată și să luptăm împotriva păcatului.

5. Cunoașterea lui Hristos.

Cunoașterea profundă și personală a lui Hristos este modalitatea principală de a depăși îndoielile. Apostolul Pavel afirmă în Col. 2:2-4 că prin cunoașterea Lui putem evita să fim înșelați de argumente false. Exemplul lui Iov ne arată că nu putem înțelege întotdeauna toate lucrurile, dar printr-o relație profundă cu Dumnezeu putem accepta complexitatea planului divin și să avem încredere în El.

Concluzie
Îndoiala este o realitate a vieții de credință, dar nu trebuie să o percepem ca fiind o piedică insurmontabilă. Prin introspecție, clar i f icarea îndoielilor, comuniunea cu credincioșii, combaterea păcatului și cunoașterea profundă a lui Hristos, putem transforma îndoiala într-o oportunitate de întărire a credinței. Deși lupta cu îndoiala poate fi dificilă, cu ajutorul lui Dumnezeu și al Bisericii, putem depăși aceste momente și putem ieși din ele cu o credință mai puternică. Dacă te lupți cu îndoiala, te îndemn să continui să cauți adevărul, dar având o perspectivă corectă despre îndoială, să citești pe tema aceasta (de exemplu, cartea lui Alister McGrath, „Îndoială și credință”), să continui să lupți împotriva păcatului și să tânjești după cunoașterea lui Hristos. Dacă ești dintre cei care vrei să-i ajuți pe alții în lupta lor cu îndoiala, învață-i lucrurile acestea și stai aproape de ei, ajută-i în lupta lor și roagă-te pentru ei, fiind motivat de ceea ce spunea Dumnezeu prin Iuda: „Fie-vă milă de cei cuprinși de îndoieli” (Iuda 1:22, EDCR). În tot acest timp, să rămânem încurajați de un gând exprimat de un autor pe nume Anderson: „Nu cantitatea de credință pe care poți s-o aduni contează în primul rând. Ea poate fi puțină, ca o sămânță de muștar, dar trebuie investită în ceva trainic.”

Ceea ce Hristos a făcut pentru noi e locul cel mai trainic în care ne putem ancora credință chiar și când experimentăm îndoiala!