Fiecare slujitor are nevoie personală de acces la resursele depline ale harului lui Dumnezeu. Această nevoie reală trebuie să exercite o mare influență asupra modului în care ne percepem pe noi înșine și a modului în care facem lucrarea la care Dumnezeu ne-a chemat. Biserica are nevoie de slujitori care să fie profund preocupați de modelare, schimbare prin Domnul Isus și Evanghelie. Prea adesea vrem să introducem în Biserică modalități preluate de la diverse corporații care urmăresc eficiența și profitul. Astăzi Biserica are nevoie de slujitori sinceri care să fie îmbogățiți mereu de Evanghelie prin Domnul Isus și rugăciune.

Slujitorii Domnului se confruntă deseori cu situații grele, uneori greu de acceptat și la care trebuie să ofere soluții. Prea adesea sunt percepuți ca oameni care au soluții la toate problemele, care știu totul și sunt întotdeauna pregătiți. Pregătirea unui slujitor trebuie să fie continuă și ea implică câteva aspecte:

Aportul divin

Fiecare slujitor trebuie să fie preocupat de aportul divin. În 1 Samuel 3 îl găsim pe Samuel care aude chemarea lui Dumnezeu. Primul lucru pe care Samuel îl face este să deschidă ușile Casei Domnului. Samuel își dorea ca și Eli să audă chemarea lui Dumnezeu.

Numai după ce Cuvântul atinge inima noastră vom dori să oferim și altora posibilitatea de a auzi și asculta de Cuvântul Domnului. Prea adesea suntem preocupați de a transmite mesajul Evangheliei altora, fără ca mai înainte mesajul Domnului să atingă inima noastră. Citirea Scripturii este importantă și necesară, dar trebuie să alocăm timp și să lăsăm ca Scriptura să ne citească pe noi. Aceasta înseamnă atingerea lui Dumnezeu, ceea ce Dumnezeu vorbește pentru mine. Rugăciunea și călăuzirea Domnului Isus ne va oferi înțelegerea adecvată, Ioan 16:13: „Când va veni Mângâietorul, Duhul adevărului, are să vă călăuzească în tot adevărul căci El nu va vorbi de la El, ci va vorbi tot ce va fi auzit și vă va descoperi lucrurile viitoare”. Înainte de a pregăti mesajul pentru alții este important ca mesajul să fie pentru noi. Trebuie ca Duhul Sfânt să ne vorbească și să atingă inima noastră, ființa noastră întreagă. Cuvântul Domnului este viu și lucrător și pentru mine nu numai pentru cei pe care îi slujesc. Timpul alocat pentru studierea Cuvântului lui Dumnezeu trebuie să fie timpul în care Dumnezeu ne vorbește și atinge inima noastră.

În Scriptură găsim multe exemple ale unor oameni pe care Dumnezeu I-a pregătit pentru lucrare, pentru slujire, dar mai întâi în viața fiecăruia prima relația personală cu Dumnezeu prin Cuvânt, Duhul Sfânt și rugăciune. În Vechiul Testament îl găsim pe Ezra a cărui viață și lucrare au fost strâns legate de relația personală cu Dumnezeu prin Cuvânt: „Căci Ezra își pusese în inimă să adâncească și să împlinească Legea Domnului și să învețe pe oameni în mijlocul lui Israel legile și poruncile” (7:10).

Sinceritatea slujitorului

Una dintre nevoile slujitorilor este să devină conștienți și sinceri de ceea ce se află în sufletul lor, de sentimentele pe care le au. A fi sincer cu tine înseamnă să știi să devii sincer și cu cei de lângă tine. Sinceritatea trebuie să fie preocuparea pentru interiorul ființei noastre. Să fii sincer cu tine însuți este primul pas spre mai departe.

Pierdem mult atunci când nu suntem sinceri cu cei de lângă noi, pierdem și atunci când alții ne tratează cu nesinceritate, dar pierderea cea mai mare este atunci când nu știm și nu vrem să fim sinceri cu noi înșine. Pentru slujitorii lui Dumnezeu sinceritatea trebuie să fie un principiu fundamental.

Atunci când suntem sinceri cu noi înșine, vom ajunge să cunoaștem și să scoatem la lumină lucrurile care nu sunt bune. Oricum ele nu pot fi ascunse. Dacă nu suntem sinceri cu noi înșine, vom deveni mai distanțați în felul în care comunicăm cu oamenii, expresia feței ne trădează. Mark Ryan spunea: „Sentimentele nerezolvate vor acționa în dreptul nostru ca o manta, dar pentru cei care ne privesc vor fi ca o fereastră.” Totul se vede chiar dacă tu nu realizezi.

Limitele slujitorului

Tot ceea ce Dumnezeu a creat în Univers este încadrat în limite, inclusiv viața și slujirea noastră. Singura ființă nelimitată este Dumnezeu Creatorul. Prea adesea slujitorul lui Dumnezeu este tentat să forțeze aceste limite. Fiecare slujitor are un pachet de daruri și limite pe care Dumnezeu le-a stabilit. Este riscant să te focalizezi pe daruri fără să îți amintești cu smerenie de limitări. Vom vedea în continuare trei aspecte sau domenii în care Dumnezeu ne-a pus hotare de care trebuie să ținem cont.

a) Darurile limitate

Niciun slujitor nu a fost înzestrat de Dumnezeu pentru a ști sau a face totul. Niciunul nu poate face lucrarea de unul singur. Apostolul Pavel ne învață în 1 Corinteni 12:4-31 și Efeseni 4:1-16 despre imaginea trupului omenesc, un argument puternic în sensul acesta. Ochiul vede, dar nu aude; urechea aude, dar nu vede. Fiecare mădular are rolul stabilit de Dumnezeu.

În Biserica lui Dumnezeu sunt mulți oameni cu daruri diferite, nu-i putem ignora, ei sunt puși de Dumnezeu lângă noi, cu noi. Un slujitor care crede că el nu are limite este în mare pericol.

Disprețuirea darurilor celorlalți conduce spre mândrie, iar mândria conduce spre dezastru. Când recunosc și accept limitele lăsate de Dumnezeu atunci mă înconjur cu oameni care sunt dăruiți în felul în care eu nu sunt, lucrători puternici în aspecte în care eu sunt slab, iar împreună facem o echipă. Este trist să cunoaștem oameni care folosesc darurile pentru a acumula putere, faimă și bogăție. Darurile primite de la Dumnezeu aduc cu ele și o mare responsabilitate și în același timp și o judecată a lui Dumnezeu (Luca 12:48).

Când Dumnezeu te cheamă și te trimite în lucrare, El îți dă înțelepciune cum să slujești. Chemarea în lucrare uneori ne ispitește de a ne neglija familia și chiar părtășia cu Dumnezeu. O echipă de slujitori care recunoaște cu smerenie limitele darurilor lui Dumnezeu va pune bazele unei echipe de slujire pline de respect, apreciere și bucurie.

b) Timpul limitat
Noi toți avem 24 ore/zi, noi toți avem 7 zile pe săptămână în care este inclusă ziua a 7-a ca zi de odihnă. Timpul fiecăruia dintre noi este limitat. Aceste limite arată nu numai înțelepciunea lui Dumnezeu, ci exprimă și dragostea Lui pentru noi. Limitele nu delimitează o închisoare. Ele ne arată harul și dragostea lui Dumnezeu. Nu poți cere nimănui să lucreze 20 de ore/zi, el are nevoie de hrană și de odihnă. Limitele de timp sunt un alt argument al slujirii în echipă. Nu poți aloca mai mult timp slujirii în lucrarea lui Dumnezeu fără a lua din timpul alocat familiei sau părtășiei tale cu Domnul. Prea multe familii de slujitori au fost afectate și au ajuns victime pentru că timpul de lucrare le-a furat timpul de familie.

c) Energie limitată.
Nimeni nu a fost creat cu energie autoregenerabilă. Ființele create de Dumnezeu au energie limitată. În dreptul fiecăruia dintre noi, Dumnezeu a pus două entități, una materială și una spirituală. Eclesiastul 12:12 ne amintește că „multă învățătură obosește trupul”.

Slujitorul lui Dumnezeu trebuie să fie preocupat de sănătatea spirituală, dar și de sănătatea trupească. Pentru a putea duce la bun sfârșit alergarea și lucrarea pe care ne-a încredințat-o Dumnezeu, trebuie să avem grijă și de trupul nostru. Putem să ne descalificăm dacă nu suntem preocupați și de trupul nostru.

În 1 Corinteni 9:24-27, Pavel ne reamintește faptul că trebuie să alergăm cu un scop, nu în zadar. Alergarea bună l-a ajutat să se califice pentru „premiul alergării”.

Dragi slujitori, noi trebuie să ne raportăm întotdeauna și la administrarea sănătății fizice. Până ce vom pleca la Domnul, noi vom trăi, vom sluji și vom fi înconjurați de oameni limitați. Lui Dumnezeu nu-I este teamă să cheme oameni limitați în lucrare, așa că și noi trebuie să ne acceptăm limitele lăsate de Dumnezeu cu smerenie și nădejde.